dansul

Imaginează-ţi oameni dansând într-o zi de sărbătoare: o horă duminica în sat, carnavalul de la Rio, un bal într-un salon din Viena, un dans tribal în jurul focului, o petrecere între prieteni la o zi de naştere. Gândeşte-te câteva momente la unul din aceste exemple...

Cred că faţa ţi s-a luminat deja, zâmbeşti poate, dacă te gândeşti mai mult începi să auzi muzica, să vezi mişcările, să simţi atmosfera de bună dispoziţie - nu-i aşa că te simţi mai bine?... şi acesta este cel mai puţin important dintre efectele terapeutice ale dansului...

Dansul este o formă de comunicare: între tine şi corpul tău, între tine şi ceilalţi oameni. Este o comunicare nonverbală, spontană, ceea ce implică participarea atât a conştiinţei cât şi a subconştientului, o comunicare într-o situaţie destinsă, securizantă, pe care o creează ritmul muzicii şi convenţia socială care asociază dansul cu momente de divertisment, de "distracţie". De aici rezultă două motive pentru care dansul are funcţie terapeutică şi totodată două rezultate terapeutice, care în cadrul terapiei prin dans se susţin reciproc.

Primul este că dansul reia contactul conştient cu emoţiile stocate la nivel somatic de-a lungul vieţii. Emoţiile puternice care nu sunt exprimate în momentul trăirii lor de către fiinţa umană se păstrează sub forma unor tensiuni musculare la nivelul acelor părţi ale corpului legate simbolic de situaţia trăită. Dansul solicită mult mai multe grupe de muşchi decât activităţile obişnuite. Prin dans, încercând să devii mai expresiv, descoperi din nou, ca un copil, posibilităţile uitate ale corpului tău şi conştientizezi acele tensiuni de mult uitate.

Al doilea este că dansul îţi impune acea stare de joc , de liber acces pe tărâmul imaginaţiei, unde totul este posibil prin improvizaţie, unde problemele îţi apar mai altfel, unde stereotipurile şi blocajele se pierd în varietatea posibilităţilor (un prim pas spre rezolvarea conflictului intern), şi acea stare de deschidere spre ceilalţi (primul pas spre rezolvarea conflictului cu celălalt).

Aceste două rezultate, la care terapiile verbale se străduie să ajungă prin interviuri lungi, sunt puncte de plecare în dans. Ceea ce îi lipseşte dansului pentru a avea efect terapeutic este centrarea pe problemă (de obicei dansul " te face să uiţi de griji", pentru că îţi propui să nu te gândeşti la ele când dansezi), care este realizată în folosirea terapeutică a dansului prin analiza verbală a mişcării.

Imaginează-ţi dansul ritualic al şamanului în zgomotul tobelor... dansul închinat Soarelui de un indian din America... gesturile simbolice ale dansatoarei din India... dansul unei balerine pe o scenă de teatru... dansul unui negru pe o stradă într-un oraş american... şi nu mai este nevoie să argumentez eficienţa dansului în terapia individuală şi socială.

Imaginează-ţi o învârtită din Ardeal, în care un fecior mândru o joacă pe mândra lui într-un vârtej înfocat... un tango pasional, între un el brunet, cu trandafirul în dinţi şi o ea cu rochie roşie cu volane... un vals în care un tânăr în frac negru şi sclipitor poartă o tânără în rochie albă cu falduri largi pe deasupra podelelor unei săli de bal... dansul de împerechere al păsărilor... şi terapia de cuplu prin dans este un lucru firesc.

Dansul este manifestarea Instinctului Vieţii (fie că i se zice Energie creatoare, libido sau bucurie de a trăi), în evoluţia sa către spiritualitate, către identificarea cu ceea ce este nemuritor. De aceea, exprimarea prin dans poate fi materia primă şi modalitatea de realizare a procesului de individuaţie.

Scrisoare catre Mos Caciun..

Te rog sa ma ierti ca nu ti-am mai scris de atit de multa vreme, poate de pe vremea copilariei cu miros de brad nins si de sarbatoare. Iti scriu insa acum, cind vad ca lumea e pe zi ce trece tot mai rea si mai bolnavicioasa. Datorita acestui fapt, te rog sa aduci cate un sac de bunatate oamenilor rai si cate un sac de sanatate fiecarui om bolnav.

Pentru mine nu stiu ce sa-ti cer. Dragoste ti-am cerut cindva. Si mi-ai adus. Ma tem ca sa ti-o cer din nou. Ti-as cere sufletul geaman mie, sufletul pereche. Dar cine stie daca ochii dumitale batrini si obositi de lumina cruda a zapezilor cu care te lupti an de an ca sa ne aduci tuturor bucurie nu se vor insela din cauza furtunilor de ceata argintie? Eu vreau sa iti pot scrie si peste cativa ani…

Ti-as cere liniste si pace sufleteasca, dar stiu ca sunt atitia oameni zbuciumati si atitia copii batrini inainte de vreme care au nevoie de asta, incit nu indraznesc sa le vreau pentru mine. De aceea, daca nu m-ai uitat si daca crezi ca inca mai merit un cadou, fa doar ca lacrima sa-mi fie iarasi limpede, iar ochii, ochii mei te rog mai fa-i macar o data sa straluceasca asa cum straluceau cand ne-am intilnit prima oara…

Apoi daca vrei, adu-mi un brad fermecat te rog, pe care sa il impodobesc cu vise in care zambetele nu se pierd, iar lacrimile, prizoniere fara glas, nu mai stralucesc, dar nu mai dor! Un brad pe care sa asez imbratisari fara sfarsit care nu dor cand bratele trebuie sa se desclesteze. Da asta vreau!

Printre cadourile rasturnate sub brad nici nu ma uit deoarece stiu ca mi-ai pastrat deja ceea ce este al meu.

Te astept… fie ca vii sau nu.

PS: Hornul cel vechi al castelului de clestar in care stau sa stii ca l-am curatat. Atat cat am putut. Atunci, in acea zi, nu era nimeni acolo ca sa ma ajute.

VOLUNTARIATUL

Voluntariatul este activitatea/serviciul desfasurat din prprie initiativa, prin care orice persoana fizica isi ofera timpul, cunostintele si energia in sprijinul altora fara a primi in schimb vreo recompensa de natura financiara alta decat decontarea propriilor cheltuieli realizate in sprijinul proiectului in care este implicata.

In Declaratia Universala cu privire la voluntariat se evidentiaza faptul ca acesta este o componenta fundamentala a societatii civile. El insufleteste cele mai nobile aspiratii ale omenirii - pacea, libertatea, oportunitatea, siguranta si justitia pentru toate persoanele.
Noi tinerii mai ales ar trebui sa ne implicam cat mai mult in asemenea activitati, ar trebui sa luam legatura cu posibili sponsori care ne-ar putea ajuta in activitate, de asemenea sa tinem unele activitati, seminarii cu scopul de a informa pe cetateni referitor la ceea ce cuprinde si ce urmareste asemenea actiuni de voluntariat deoarece odata cu participarea la asemenea activitati vom cunoaste o multime de oameni interesanti, vom invata multe lucruri utile si vom capata experienta(care conteaza la CV foarte mult), vizitezi multe locuri si iti faci o multime de prieteni.
Sunt foarte multe tipuri de actiuni de voluntariat cum ar fi:
-ajutorarea batranilor din azile;
-sprijinirea si indrumarea copiilor din orfelinate;
-in cazul unr dezastre naturale ajutarea sinistratilor etc.
As putea da un exemplu de astfel de actiune: un grup de elevi impresionati de una caz in care o scoala din mediul rural primea in fiecare dimineata pe bancile ei elevi a caror parinti nu aveau o situatie financiara foarte buna. Acestia au hotarat inceperea unei campanii de colectare de rechizite, jucarii si multe altele care sunt necesare unor elevi si au mers impreuna cu diriginta lor a cea scoala si a impartit acele ajutoare.
In scoala noastra dupa parerea mea nu cred ca exista astfel de situatii in care sa intervina voluntarii.
In scoala noastra s-au derulat permanent acte din acestea de voluntariat.
Ex:-achizitionarea de rechizite pentru sinistrati, pentru copiii neajutorati,
Pana in prezent pot sa recunosc ca nu am participat la nici o actiune de voluntariat pana anul acesta cand am devenit membru a asociatiei TID-tinri impotriva delicventei din care fac parte majoritatea colegilor mei.

clasa a 12-c

Deja sunt in clasa a 12-a...chiar nu-mi vine sa cred...Sunt mai mare cu un an...
Foarte multe responsabilitati am anul acesta mai ales BAC-ul...o sa fie nevoie sa depun mult efort si sa ma implicmult pe acest subiect...este un pas important din viata fiecarui licean Bacalaureatul
Dupa cum am spus cu un plus de efort din partea mea...sper sa fie cat mai bine...Le urez tuturor liceenilor multa bafta in acest an...!!!

1 iunie ziua copiluilui

Flori, bomboane, ursuleti de plus, baloane colorate, hainute, petreceri-surpriza, multe bucurii, toate pentru copii. In aceasta saptamana, Romania sarbatoreste de zor 1 Iunie - Ziua internationala a copiilor". Oamenii politici au inceput sa vorbeasca despre responsabilitatea pe care o avem fata de prichindei. Primari si prefecti viziteaza camine, sute de fundatii se agita de zor, iar in unele localitati au aparut mini-Disneyland-uri. In Bucuresti circula un tramvai-cofetarie, iar la un post de televiziune copiii au preluat puterea". Totul e frumos, e minunat, dar sub acest strat stralucitor se vede, prin crapaturi, tabloul crud si sumbru al situatiei copiilor din tara noastra.

In realitate, aceasta sarbatoare nu exista decat in calendarul autoritatilor. Statistic vorbind, doar pentru cateva mii de copii din cele 5 milioane care traiesc in Romania, 1 iunie inseamna ceva deosebit. Grosul acestora il constituie copiii institutionalizati, care au invatat ca, acum, de Pasti si de Craciun au parte de o masa cu dulciuri. Pentru restul copiilor, 1 iunie e o zi obisnuita. Adica o zi in care majoritatea celor mici se chinuiesc sa manance o hrana saraca in calorii, primesc o ingrijire proasta prin spitale sau renunta la scoala. Astfel, o mare problema a copilului roman de azi e starea de sanatate, care e proasta inca de la nastere. Intre 1990-1998, greutatea medie a nou-nascutilor din Romania a scazut cu peste 60 de grame, bebelusii nostri fiind cu 200 de grame sub media celor din Vest. De asemenea, la noi mortalitatea infantila e de trei ori mai mare decat in tarile occidentale.

Tot statisticile spun ca peste jumatate din copiii de pana la 5 ani sufera de anemie. Malnutritia proteino-calorica este asociata deceselor la 0-1 ani, intr-o proportie de 21 la suta, iar la prematuritate, de 38 la suta. Ar fi si greu sa fie altfel, caci doar un sugar din 20 primeste lapte praf special, ceilalti fiind hraniti cu lapte de vaca sau lapte pulbere standard, care provoaca tulburari digestive, sangerari si anemii. Starea de sanatate proasta a celor mici ii face sa fie din ce in ce mai sensibili la boli. In ultimii ani s-au inmultit serios cazurile de boli ale aparatului digestiv, de boli infectioase, tulburari mentale si probleme respiratorii. Toate, la un loc, provoaca moartea a circa 5.000 de copii intr-un an. Daca ajung la scoala, aici incep alte probleme. Pur si simplu, multe familii nu sunt in stare sa faca fata cheltuielilor pe care le presupune frecventarea unei institutii de invatamant, asa ca isi opresc copiii acasa. Numai in acest an, in Capitala, 2.300 de elevi au abandonat cursurile obligatorii, iar la liceu 15.000 de elevi n-au promovat cursurile semestrului I. Prin alte parti, situatia e mai proasta. Si ar fi si mai proasta daca nu s-ar fi luat masura ca nefrecventarea cursurilor scolare sa duca la pierderea alocatiei pentru copii. Cum respectivele alocatii sunt, in unele case, singura sursa stabila de venit, toata familia are grija cu sfintenie sa-l trimita in fiecare zi pe cel mic la serviciu". Cand slujba cu cartea nu mai tine, copiii sunt trimisi la patron, sa scoata un ban si sa invete meserie".

Astfel, din cele 2 milioane de persoane care lucreaza la negru in Romania, cateva zeci de mii sunt copii. Tineri si adolescenti descarca marfa in angrouri, spala masini sau culeg rosii pe camp. Cum legislatia in domeniu lipseste aproape cu desavarsire, abuzurile sunt inevitabile. Dar si la negru e greu sa-ti gasesti o slujba, asa ca unii sunt calificati in meseria" de infractor. In primul trimestru al acestui an, minorii au comis peste 5.000 de infractiuni grave, inclusiv omoruri si talharii. Pentru adultii care i-au pus la treaba, avantajele folosirii mainii de lucru tinere sunt evidente: adolescentii debusolati sunt usor de controlat si greu de condamnat. La acestea se adauga valul urias de prostituate minore care au aparut pe toate strazile oraselor din Romania.

Recuperarea din calendarul antedecembrist a zilei de 1 iunie are o explicatie simpla: in primul rand, sarbatoarea e o ocazie minunata pentru toti politicienii de a aparea in poze alaturi de copii. Imaginea unui zambet nevinovat e mult mai de efect decat cea a unui maidanez adoptat. Procedeul a fost folosit din greu de Ceausescu. Atunci, copiii care aveau onoarea sa fie mangaiati de dictator erau cantariti cu grija, pentru a nu atarna prea greu cand erau ridicati in brate. Acum, nu mai e cazul, caci politicienii nostri pot face fata tuturor greutatilor. In al doilea rand, rezolvarea problemei copiilor institutionalizati a ajuns sa fie o cerinta de integrare, impusa de Uniunea Europeana. Situatia este atat de grava incat chestiunea a ajuns sa fie considerata o prioritate pentru evaluarea sanselor de integrare a tarii noastre. In ultimii ani, Romania a ajuns sa fie cunoscuta in strainatate ca o tara plina de aurolaci si mici cersetori. Sarbatorirea cu fast a Zilei Copilului trebuie sa arate tuturor, inclusiv Uniunii Europene, ca guvernului ii pasa de problema. De aceea, s-a pus la punct o strategie guvernamentala speciala plus alte patru-cinci planuri de actiune. Dar, cu sau fara strategii, copiii traiesc tot in Romania, iar principala problema a Romaniei de azi, deci si a copiilor, este saracia extrema a populatiei. In concluzie, Guvernul ar trebui sa inteleaga ca cea mai buna cale pentru a crea copiilor nostri o lume mai buna este o reforma eficienta, care sa elimine rapid saracia. Altfel, vom crea o lume in care Pastele, Craciunul si ziua de 1 iunie vor fi putinele bucurii ale copiilor nostri.

2008 anul internatinal de promovare a dialogului intercultural

Dialogul intercultural este esenţial în cadrul societăţii complexe în care trăim. De aceea, Uniunea Europeană îi dedică un an tematic.

Se spune despre spanioli c-ar fi mândri şi orgolioşi, despre englezi că sunt încrezuţi, pe când germanii sunt consideraţi riguroşi şi disciplinaţi, iar francezii aroganţi…Toate acestea nu sunt decât idei preconcepute, transmise din generaţie în generaţie, care adesea arată fie că nu-i cunoaştem pe ceilalţi, fie că îi înţelegem greşit.

Originile etnice sau religiile diferite accentuează incapacitatea de înţelegere reciprocă dincolo de graniţele Europei sau în relaţie cu populaţiile care au ales calea imigrării. Câţi europeni nu confundă oare religia musulmană cu islamismul?

Cel mai bun mod de a combate prejudecăţile este iniţierea unui schimb, sub forma unui dialog intercultural .

Diferenţele culturale se fac simţite în numeroase domenii, fie că este vorba despre libertatea presei, lupta împotriva discriminărilor şi a rasismului
, integrarea imigranţilor sau politica în domeniul educaţiei.

De aceea, Uniunea Europeană a decis ca anul 2008 să fie Anul european al dialogului intercultural. Obiectivele acestui demers sunt multiple:

• sensibilizarea europenilor faţă de importanţa dialogului;
• promovarea valorilor comune şi a noţiunii de respect reciproc;
• încurajarea schimburilor culturale şi a dezbaterilor.

O atenţie deosebită va fi acordată dialogului interconfesional.

images...